Testarea beta este una dintre cele mai populare forme de testare datorită capacității sale de a colecta feedback autentic din partea utilizatorilor – acest lucru ajută companiile (și dezvoltatorii independenți) să își îmbunătățească semnificativ codul. Strategia de testare beta a unei organizații ar putea fi chiar un factor major în capacitatea acesteia de a livra programe software funcționale. Acest lucru înseamnă că este esențial ca dumneavoastră și firma dumneavoastră să știți cum funcționează această tehnică și cum ați putea trece peste provocările sale și să asigurați un produs stabil.
Înțelegerea principiilor fundamentale ale testării beta, alături de software-ul disponibil care ar putea ajuta testerii, permite echipei de dezvoltare să facă orice modificări necesare înainte și chiar după lansare. Această metodă se potrivește cel mai bine cu testarea alfa – permițând dezvoltatorilor și tesatorilor să acopere toate bazele posibile pe parcursul procesului de asigurare a calității.
În acest articol, analizăm modul în care o abordare solidă a testării beta ajută firmele de software să livreze programe mai bune, alături de etapele și erorile specifice implicate.
Ce este testarea beta?
Testarea beta este un tip de asigurare a calității care investighează în mod special modul în care utilizatorii ar putea utiliza un produs, precum și dacă există probleme cu software-ul care trebuie corectate. Aceasta include în principal testeri din publicul țintă vizat, dar poate include și alte categorii demografice pentru a asigura o experiență de utilizare accesibilă.
În timpul testelor beta, fiecare caracteristică este examinată cu atenție; aceste verificări oferă, de asemenea, o nouă perspectivă, ajutându-i pe testeri să găsească probleme care, probabil, vor scăpa dezvoltatorilor. În funcție de momentul în care au loc aceste teste, compania ar putea fi în măsură să rezolve orice problemă descoperită înainte de lansarea programului.
1. Când și de ce trebuie să faceți teste beta?
Testarea beta începe de obicei după testarea alfa, dar înainte de lansarea produsului; de obicei, când aplicația este finalizată în proporție de 95%. Acest lucru înseamnă că experiența testerilor beta este foarte asemănătoare, dacă nu identică, cu cea a utilizatorilor finali – și asigură că nu există schimbări majore în designul produsului înainte de lansare, care ar putea afecta testele.
Testarea beta este o șansă pentru dezvoltatori de a obține o perspectivă nouă asupra muncii lor. Acest lucru este deosebit de util pentru a examina experiența utilizatorului, inclusiv cât de ușor este pentru oameni să înțeleagă exact cum funcționează software-ul.
2. Când nu este nevoie să faceți teste beta
Companiile își pot pune în aplicare testele alfa și alte tipuri de asigurare a calității din perspectiva utilizatorului sau pot chiar să utilizeze programe de testare cu viziune computerizată pentru a facilita acest lucru. Acest lucru nu acoperă toate unghiurile posibile, dar poate fi un substitut eficient în cazul în care organizația nu are timp și bani pentru a efectua teste beta.
Chiar și în aceste situații, testarea beta ar putea fi deosebit de utilă și poate economisi mai mulți bani pe termen lung. Există foarte puține programe care nu ar beneficia de testarea beta; aceasta este aproape întotdeauna o investiție care merită pentru orice strategie de testare.
3. Clarificarea unor confuzii: Testarea Beta vs. Testarea Alfa
Deși aceste două procese sunt destul de asemănătoare, este important să știți care sunt diferențele dintre testarea alfa și beta în testarea software.
Ce este Alpha Testing?
Testarea alfa este o altă formă de testare a acceptării de către utilizator, care vizează în primul rând o etapă anterioară a unui program pentru a evalua atât problemele majore, cât și cele minore de dezvoltare. Aceasta implică, de obicei, o listă de verificare a componentelor și a testelor software obișnuite, ceea ce permite o acoperire cuprinzătoare.
În cele mai multe cazuri, echipa de testare internă a companiei se ocupă de acest lucru – ceea ce înseamnă că, de obicei, cunoaște bine aplicația și modul în care funcționează. Prin urmare, ar putea exista anumite puncte moarte în procedura de testare, pe care numai beta-testerii le pot descoperi.
Teste beta vs. teste alfa
Atât testarea alfa, cât și testarea beta sunt forme de testare a acceptării de către utilizatori, ceea ce înseamnă că se completează reciproc atunci când sunt utilizate împreună. Fiecare abordare implică verificarea problemelor din cadrul software-ului în diferite etape de dezvoltare, în special a celor care pot afecta experiența generală a utilizatorului.
Cu toate acestea, testarea beta se concentrează pe testarea cutiei negre, fără a examina funcționarea internă a aplicației, în timp ce testarea alfa combină acest lucru cu testarea cutiei albe pentru a verifica codul în sine.
O altă diferență majoră este că, de obicei, cei care testează beta nu au nicio legătură cu procesul de dezvoltare sau chiar cu compania.
Această separare între tester și aplicație este necesară pentru o perspectivă externă, imparțială. Testarea beta se concentrează în general asupra stabilității, securității și fiabilității, în timp ce testarea alfa se concentrează mai mult asupra funcționalității generale – dar ar putea exista o intersecție semnificativă.
Cineva nou în domeniul software-ului poate folosi atât intrările așteptate, cât și cele neașteptate pentru a vedea cum influențează aplicația, ceea ce ar putea duce la defectarea acesteia. Deși testele beta sunt de obicei efectuate înainte de lansarea oficială a software-ului, modificările ar putea aștepta până la un patch de prima zi sau chiar săptămâni după lansare.
4. Cine este implicat în testarea beta?
– Beta testeri
De obicei, aceștia nu sunt afiliați cu compania și nu au cunoștințe anterioare despre produs și despre modul în care codul său intern se potrivește.
– Responsabili de asigurarea calității
Aceștia definesc strategia generală de asigurare a calității și sunt responsabili pentru metodele și verificările specifice pe care le utilizează echipa de testare.
– Testatori alfa
Aceștia efectuează verificări înainte de începerea testelor beta pentru a garanta că sistemele interne funcționează așa cum au fost concepute și sunt pregătite pentru viitorii testeri.
– Dezvoltatorii de software
Aceștia folosesc informațiile furnizate de testerii beta pentru a remedia problemele cât mai repede posibil – acest lucru ar putea fi chiar înainte de lansare.
Beneficiile testării beta
Avantajele testării beta în testarea software includ:
1. Reflectă experiența utilizatorului
Testatorii beta nu au o cunoaștere intimă a software-ului și ar putea fi personal neexperimentați în ceea ce privește codarea – acest lucru înseamnă că reprezintă mai bine perspectiva utilizatorului final.
Testatorii beta se pot implica în program exact așa cum ar face-o clienții, permițând dezvoltatorilor să vadă cât de bine aplicația lor transmite caracteristicile sale utilizatorilor. Acest lucru este esențial deoarece dezvoltatorii și personalul intern de control al calității sunt deja familiarizați cu modul în care funcționează aceste aplicații și cu funcționalitatea lor.
2. Crește acoperirea testelor
Testele beta implică diferite verificări pe care echipele interne nu le execută de obicei, inclusiv teste care examinează potențialele intrări ale utilizatorilor. Fiecare test nou care face parte din strategia de asigurare a calității a companiei se adaugă la acoperirea globală a testelor pentru fiecare aplicație. Acest procentaj reprezintă cât de riguros este procesul de testare actual și arată ce componente ar putea beneficia de mai multă atenție; o acoperire ridicată a testelor este întotdeauna un obiectiv atunci când se testează un software beta.
3. Rentabilitate
Deși adăugarea unui nou tip de testare poate contribui în mod semnificativ la cheltuielile unui proiect, mai ales dacă trebuie să angajeze personal extern, testele beta sunt foarte eficiente din punct de vedere al costurilor.
Acoperirea sporită poate chiar să economisească mulți bani mai târziu; estimările IBM indică faptul că rezolvarea acestor probleme după lansare este de până la 15 ori mai costisitoare. O strategie de testare beta receptivă poate ajuta echipele să reducă cu ușurință costurile de remediere a erorilor.
4. Dispozitive diversificate
Testarea beta ar putea implica utilizarea dispozitivelor proprii ale testerului, ajutând echipa să efectueze aceste verificări pe o gamă mai largă de mașini. De exemplu, este posibil ca aplicația să nu funcționeze pe anumite plăci grafice sau fără memorie adecvată, iar testele beta pot dezvălui aceste probleme.
În funcție de abordarea dvs., testerii beta ar putea utiliza o platformă externă pentru a efectua aceste teste și chiar să simuleze dispozitive prin utilizarea testelor cross-browser.
Provocările testării beta
Testele beta vin, de asemenea, cu diverse provocări, printre care:
1. Necesită competențe specifice
Deși scopul este întotdeauna acela de a simula experiența unui utilizator, iar abilitățile de codificare de orice fel nu sunt necesare, echipa de testare beta ar trebui să aibă abilități solide de asigurare a calității.
Aceștia trebuie să fie capabili să inspecteze fiecare componentă în parte prin metode de tip black-box, în timp ce întruchipează abordarea unui utilizator final. Acest echilibru este o parte esențială a oricărei abordări de testare beta și necesită, de obicei, un beta tester experimentat.
2. Timp limitat
Deoarece testarea beta are loc atunci când produsul este practic gata de funcționare, chiar și întârzierile minore în ceea ce privește calendarul pot afecta testerii și capacitatea lor de a testa în profunzime.
Verificările lor se pot extinde chiar și până la lansarea produsului, deși dezvoltatorii pot face orice modificări critice după acest moment sub formă de patch-uri. Acest lucru poate pune presiune pe cei care efectuează testele pentru a finaliza rapid verificările, ceea ce poate limita acuratețea lor în acest proces.
3. Raportare nesistematică
Procedurile de raportare pentru testarea beta sunt, în general, mai puțin amănunțite decât alte forme de asigurare a calității, astfel încât dezvoltatorii pot lua mai mult timp pentru a acționa în funcție de feedback. Este posibil să se atenueze acest lucru prin intermediul unor cazuri de testare detaliate sau al unui software de testare beta care ar putea genera automat un jurnal complet. De asemenea, dezvoltatorii nu sunt prezenți în timpul testelor beta; acest lucru poate constitui o barieră suplimentară care are un impact asupra modului în care aceștia abordează aceste probleme.
4. Cerințe generale privind personalul
Numărul de testeri beta de care are nevoie o companie depinde în primul rând de amploarea produsului – este posibil ca aceasta să judece greșit câți testeri sunt necesari în funcție de amploarea produsului său. Acest lucru ar putea duce la un număr prea mare de testeri, la un consum semnificativ de resurse sau la faptul că testerii se pot strădui să acopere în mod adecvat componentele acestui software. Echipa de asigurare a calității proiectului va trebui să examineze cu atenție cerințele personalului de testare beta.
Obiectivele testării beta
Principalele obiective ale testării beta în testarea software sunt următoarele:
1. Remedierea erorilor
Practic, fiecare aplicație are probleme în primele etape de dezvoltare, iar testarea beta permite o mai mare acoperire și repararea erorilor. De exemplu, testerii pot emula intrările utilizatorilor sau încercările deliberate de a sparge software-ul prin copleșirea bazei de date a acestuia, lucru pe care testerii alfa nu îl pot lua în considerare.
Acest lucru oferă echipei un nivel sporit de încredere în produs și în viitoarea sa recepție.
2. Îmbunătățirea experienței utilizatorului
Testele beta sunt în principal din perspectiva utilizatorului și arată cum ar aborda software-ul cei care nu au cunoștințe despre acesta. De exemplu, în cazul în care testerii se confruntă cu funcțiile de bază ale unui program, dezvoltatorii ar putea fi nevoiți să simplifice interfața sau să implementeze tutoriale mai bune.
Dezvoltatorii pot face apoi toate modificările necesare pentru a se asigura că programul este accesibil tuturor utilizatorilor.
3. Obțineți un feedback sincer
Testatorii beta pot compila recenzii simulate pentru software-ul pe care îl testează, ceea ce permite dezvoltatorilor să obțină opinii autentice ale utilizatorilor; acest lucru poate merge dincolo de cazurile de testare.
Acești testeri pot oferi feedback care să îmbunătățească produsul chiar dacă nu corespund unui caz de testare. Aceasta arată, de asemenea, cum va reacționa publicul țintă vizat de echipă la aplicație după lansarea acesteia.
Mai exact… ce testăm în Beta Testing?
Iată care sunt aspectele specifice ale unei aplicații pe care le analizează beta testerii:
1. Stabilitate
Testatorii beta analizează o aplicație pentru a determina cât de bine se comportă aceasta pe diferite mașini – ceea ce include cât de ușor este să spargi software-ul sau să facilitezi o defecțiune.
De exemplu, o aplicație care se bazează pe o bază de date se poate confrunta cu un „blocaj” dacă primește prea multe solicitări; testele beta arată câte solicitări poate gestiona.
2. Fiabilitatea
Acest proces are ca scop reducerea numărului de erori prezente într-o aplicație pentru a o face mai fiabilă pentru utilizatorii săi; testarea fiabilității are ca scop limitarea posibilității de eșec.
De exemplu, testerul ar putea utiliza programul pentru o perioadă lungă de timp și ar putea enumera orice problemă pe care o întâlnește, cum ar fi un element vizual care nu se afișează corect.
3. Funcționalitate
Capacitatea software-ului de a-și îndeplini funcțiile prevăzute este o altă parte esențială a testării beta. Testatorii beta verifică dacă fiecare componentă funcționează așa cum a fost concepută și dacă toate caracteristicile sunt intuitive.
De exemplu, în cazul în care testerii consideră că este dificil să utilizeze punctul cheie de vânzare al aplicației, dezvoltatorii trebuie să corecteze imediat acest lucru.
4. Securitate
Această abordare implică, de asemenea, încercarea de a sparge aplicația, în special în ceea ce privește securitatea acesteia. Un tester beta ar putea încerca să folosească un backdoor pentru a obține privilegii administrative și a evidenția vulnerabilitățile existente. Aceștia pot verifica chiar și baza de date și criptarea acesteia, deoarece aceasta ar putea include informații private la care niciun utilizator nu ar trebui să aibă acces.
5. Recepție
Modul în care publicul răspunde la o aplicație este o parte importantă a procesului de asigurare a calității și îi ajută pe dezvoltatori să garanteze că sunt pe drumul cel bun. Testatorii beta își oferă părerea sinceră despre program ca o formă de feedback larg, arătând în același timp echipei cum vor primi probabil membrii publicului programul.
Tipuri de teste beta
Iată care sunt cele cinci tipuri principale de testare beta în testarea de software:
1. Testarea beta deschisă
Testele beta deschise sunt complet accesibile publicului, permițând o gamă mai largă de perspective. Aceasta ar putea fi o abordare de tip „opt-in”, în care orice utilizator interesat poate aplica pe site-ul web al companiei pentru a deveni un beta tester.
În aceste cazuri, verificările sunt rareori exigente și pot implica doar depunerea de rapoarte de eroare ca răspuns la erori.
2. Testarea beta închisă
Testele închise sunt deschise doar unor grupuri private, cum ar fi selecția proprie a companiei, ceea ce oferă echipei un control mai mare asupra celor care verifică aplicația. Aceștia ar putea acorda prioritate tesatorilor beta care alcătuiesc publicul lor țintă, permițându-le să vadă cum diferite grupuri de persoane ar răspunde probabil la nuanțele acestui software.
3. Testarea tehnică beta
Testele beta tehnice analizează anumite componente dintr-o perspectivă tehnică; deși scopul lor este de a reprezenta utilizatorii finali, aceste verificări necesită mai multă expertiză. Acest lucru este necesar pentru a descoperi erori complexe care pot avea un impact asupra experienței utilizatorului, dar care necesită mai mult decât o privire superficială pentru a fi descoperite; aceste verificări necesită o privire mai profundă.
4. Testarea beta concentrată
Unele componente sunt mai susceptibile la probleme decât altele; de exemplu, baza de date interacționează de obicei cu multe dintre caracteristicile unei aplicații, astfel încât erorile sale pot afecta întregul program. Testele beta focalizate analizează anumite părți specifice ale software-ului, precum și caracteristici individuale, pentru a se asigura că nu există probleme semnificative.
5. Testarea beta după lansare
Unele teste beta au loc după ce aplicația este lansată; acest lucru ajută echipa să detecteze orice probleme pe care utilizatorii nu le-au observat încă. O verificare ulterioară lansării poate ajuta, de asemenea, la testarea beta a actualizărilor de software și a noilor caracteristici, pentru a se asigura că orice adăugire este la aceleași standarde ca și restul aplicației.
Strategii pentru testarea beta
Există diverse planuri și strategii pe care ar trebui să le implementați în timpul testării beta, cum ar fi:
1. Programează testele în mod corespunzător
Deoarece testarea beta are loc, de obicei, aproape de lansarea produsului, echipele de testare trebuie să se asigure că echilibrează etapa de asigurare a calității pentru a facilita fiecare test pe care speră să îl implementeze.
De exemplu, dezvoltatorii trebuie să-i informeze pe testeri cu privire la orice întârziere a proiectului, iar aceștia trebuie să evalueze care verificări sunt cele mai importante pentru a se adapta la termenele care se apropie rapid.
2. Concentrează-te pe obiectivele testării
Orice strategie de testare depinde de un obiectiv clar care poate motiva cu ușurință fiecare tester. De exemplu, echipa poate prioritiza o anumită componentă de care depinde aplicația.
Testerii ar putea avea ca obiectiv un anumit procent de acoperire sau o aplicație pe care să o poată utiliza liber o perioadă lungă de timp fără a întâmpina erori.
3. Angajați testerii potriviți
Testatorii pricepuți știu cum să abordeze software-ul ca un utilizator, analizând în același timp în profunzime experiența specifică a programului, ceea ce poate fi chiar necesar pentru testele beta tehnice.
Aplicațiile destinate unui public larg (cum ar fi jocurile video sau aplicațiile mobile) ar putea beneficia mai mult de betas deschise care reflectă baze de utilizatori diverse, de toate nivelurile de calificare.
4. Acționați pe baza feedback-ului testerului
Echipa trebuie să răspundă rapid tesatorilor beta atunci când aceștia oferă feedback; acest lucru ajută la menținerea implicării testerilor și permite dezvoltatorilor să înceapă să lucreze la remedierea unei erori. Viteza este extrem de importantă în această etapă de dezvoltare a programului, deoarece data de lansare este, de obicei, la scurt timp după începerea procesului de testare beta.
Procesul de testare beta
Iată cei șase pași principali pentru testarea beta a unei aplicații:
1. Pregătiți testul beta
Echipa trebuie să stabilească un număr solid de testeri care să corespundă domeniului de aplicare al aplicației, deoarece unele aplicații necesită peste 300 de testeri beta. De asemenea, ar trebui să stabilească ce tipuri de testare beta trebuie să utilizeze și cum pot completa acestea faza de testare alfa.
2. Recrutarea de testeri beta
După ce și-a stabilit abordarea pentru testarea beta, echipa de asigurare a calității trebuie să recruteze testeri externi folosind canalele preferate. Ar putea anunța deschis acest lucru pe rețelele lor de socializare sau ar putea folosi o companie de testare; de asemenea, ar trebui să se asigure că își bugetează suficient timp de recrutare.
3. Lansarea programului beta
Odată ce aplicația și testerii sunt pregătiți să înceapă, compania lansează aplicația beta și distribuie invitații către aceștia. Testatorii verifică programul prin intermediul unor procese îndelungate, care pot dura cu ușurință câteva săptămâni, și notează orice problemă sau feedback relevant.
4. Colectarea feedback-ului testerilor
După ce verificările sunt finalizate, beta-testerii își dau cu părerea despre software și prezintă rapoarte detaliate despre erorile pe care le-au întâlnit. De asemenea, echipa ar putea vorbi cu cei care au testat versiunea beta pentru a obține mai multe detalii despre probleme și despre cauzele potențiale ale acestora.
5. Actualizarea aplicației
Utilizând informațiile obținute în urma acestor verificări și feedback-ul rezultat, dezvoltatorii pot începe să modifice aplicația și să corecteze erorile descoperite. Este posibil ca unele modificări să trebuiască să aștepte până după lansare pentru a fi corectate, din cauza programului strâns pe care îl implică adesea testarea beta.
6. Reefectuarea testelor, dacă este necesar
Testatorii interni verifică de obicei aplicația după etapa de remediere a erorilor pentru a se asigura că aceste probleme nu mai sunt prezente. Compania ar putea implica din nou testerii beta în cazul în care programul este supus unei actualizări semnificative care va afecta probabil funcționalitatea programului, inclusiv orice funcții noi.
Fazele testării beta
Testele beta urmează un proces în mai multe etape; etapele obișnuite sunt:
1. Planificare
În această fază, echipa internă elaborează un document cu privire la obiectivele abordării generale a testului beta, inclusiv dacă dorește să aibă o versiune beta deschisă.
Etapa de planificare necesită contribuția tuturor părților interesate; liderii de echipă și directorii trebuie să aibă aceleași obiective.
2. Recrutare
Următoarea fază include selecția și integrarea testerilor; aceasta le oferă acestora șansa de a dezvolta o înțelegere preliminară a aplicației.
Aceasta trebuie să se adapteze exact la cerințele proiectului. De exemplu, aplicațiile potrivite pentru orice vârstă ar trebui să utilizeze testeri din diferite grupe de vârstă pentru a verifica gradul de utilizare.
3. Testarea
Faza de testare include trei componente – gestionarea angajamentului, gestionarea feedback-ului și distribuirea rezultatelor. Aceste procese implică asigurarea implicării testerilor, organizarea feedback-ului acestora și asigurarea că dezvoltatorii primesc rezultatele. Testele beta se desfășoară de obicei în sprinturi de 1-2 săptămâni, permițând o acoperire amplă și timp pentru reparații.
4. Încheiere
După ce testele sunt finalizate, echipele încheie ciclul de testare și se pregătesc să lanseze produsul. Aceasta ar putea include, de asemenea, întocmirea unui raport post acțiune.
Criterii de intrare pentru testarea beta
Criteriile generale de intrare pentru testele beta includ:
1. Echipa de testare adecvată
O echipă adecvată de testeri beta este, fără îndoială, cel mai important criteriu de intrare pentru aceste verificări, deoarece acest lucru are un impact asupra modului în care aceștia se angajează cu aplicația. De exemplu, un test beta pentru un joc video ar trebui să reprezinte fiecare fațetă a publicului țintă – inclusiv jucători amatori și experimentați.
2. Testarea alfa este finalizată
Testarea beta ar trebui să înceapă după ce echipa internă a finalizat testarea alfa; acest lucru evidențiază majoritatea problemelor cu software-ul. Cu toate acestea, există încă unele lacune în asigurarea calității pe care numai testele beta și o abordare exclusiv de tip „black-box” sunt capabile să le rezolve în mod adecvat.
3. O aplicație pregătită pentru versiunea beta
Aplicația în sine ar trebui să aibă o versiune beta funcțională, care să fie complet actualizată și să includă toate caracteristicile complete. Ar trebui să fie un mediu de testare independent, în care orice eroare pe care o întâlnește testerul beta nu afectează programul în ansamblu sau progresul celorlalți testeri.
4. Testarea beta a software-ului
Testatorii ar putea beneficia de un program care să îi ajute cu testele beta; acesta poate chiar să implementeze automatizarea proceselor robotice pentru o acuratețe sporită în fiecare etapă. Echipa internă este cea care decide în principal ce aplicație vor folosi beta-testerii și trebuie să selecteze cu atenție cea mai compatibilă opțiune.
Criterii de ieșire pentru testarea beta
Criteriile pentru finalizarea testelor beta includ:
1. Problemele descoperite sunt rezolvate
O cerință cheie pentru încheierea etapei de testare beta este ca dezvoltatorii să rezolve fiecare problemă semnalată de testeri cât mai bine posibil. După ce echipa identifică și remediază problemele, testerii își pot termina munca.
2. Rezumatul testului beta finalizat
După ce și-au terminat verificările, beta-testerii au întocmit rezumate ale testelor lor, împreună cu problemele pe care le-au întâmpinat în acest proces. Acest raport servește drept resursă utilă pentru testarea viitoarelor versiuni ale produsului sau a oricărui alt software similar creat de companie.
3. Încheierea fazei de testare
Echipa ar trebui să încheie în mod oficial faza de testare după ce testerii beta își termină verificările; acest lucru înseamnă că etapa de asigurare a calității este completă. Semnarea acestui document reprezintă, de asemenea, o modalitate de a asigura că echipa trece la lansarea produsului.
4. Produs pregătit pentru expediere
Multe proiecte finalizează etapa de testare beta prin livrarea produsului, mai ales că în acest moment aplicația ar putea fi completă din punct de vedere al funcțiilor. Este posibil ca testele beta să aibă loc după lansare – deși acest lucru se întâmplă de obicei numai dacă există întârzieri în proiect.
Tipuri de rezultate ale testelor beta
Testele beta produc mai multe rezultate importante, printre care:
1. Rezultatele testelor
Testele beta le oferă tesatorilor și dezvoltatorilor o cantitate semnificativă de date cu privire la faptul că produsul este pregătit pentru lansare. În cazul în care echipa de asigurare a calității a determinat verificările specifice pe care le-au folosit testerele beta, aceasta va compara rezultatele cu cele preconizate. Aceste rezultate pot include rata de reușită a testelor, frecvența accidentelor și chiar scorul de utilizare a sistemului.
2. Jurnalele de testare
În timp ce, în general, beta-testerii analizează proiectele doar dintr-o perspectivă black-box, acțiunile lor generează date în jurnalul intern al programului. Dezvoltatorii pot folosi acest lucru pentru a izola fișierele, căile și chiar liniile precise de cod care sunt responsabile pentru orice problemă care apare. De exemplu, aceste jurnale pot arăta dacă sistemul este supus unei tensiuni semnificative.
3. Rapoarte de testare
Aceste rezultate formează în cele din urmă cea mai mare parte a rezumatului testării beta, care le combină cu concluziile și gândurile specifice ale testerului cu privire la aplicație. În cazul în care testerii beta au suficientă experiență, aceștia ar putea oferi idei despre cum pot dezvoltatorii să înceapă să rezolve problemele de software. Rapoartele de testare beta conțin, de obicei, o prezentare generală a funcționalității, fiabilității, securității, stabilității și a feedback-ului general al testerului.
Măsurători comune de testare beta
Aproape fiecare test beta generează parametri unici, cum ar fi:
1. Numărul de teste eșuate
În cazul în care aplicația nu reușește să treacă vreun control, este util pentru testeri să țină o evidență a numărului de teste la care programul ar avea probleme. Acesta poate fi un număr, dar poate fi chiar o fracțiune sau un procent din numărul total de teste.
2. Procentul de acoperire a testelor
Cu cât este mai mare gradul de acoperire a testelor unei echipe, cu atât este mai sigură că poate descoperi cât mai multe erori. Testatorii beta ar trebui să se concentreze asupra componentelor software cu o acoperire relativă mai mică pentru a se asigura că acestea funcționează exact așa cum au intenționat dezvoltatorii.
3. Satisfacția clienților
Testatorii beta pot furniza scoruri de satisfacție a clienților (sau CSAT) – care urmăresc răspunsul real al testerului la produs, inclusiv nivelul de satisfacție al acestuia. De obicei, aceasta ia forma unei scale de la 1 la 5, un scor mai mic indicând nemulțumirea, în timp ce 5 înseamnă satisfacție totală.
4. Densitatea vulnerabilităților de securitate
Atunci când verifică posibilitatea existenței unor probleme de securitate, testerii beta pot urmări densitatea generală a vulnerabilităților din program. Acest lucru le oferă testerilor și dezvoltatorilor o idee clară despre securitatea generală a aplicației, inclusiv o privire asupra celor mai importante deficiențe de securitate din software.
5. Scorul net promoter
La fel ca în cazul satisfacției clienților, scorul net de promovare al programului (sau NPS) examinează modul în care grupuri reale de utilizatori ar răspunde probabil la aplicație. Aceasta se bazează pe o scală de 10 puncte, unde 9-10 se referă la „promotori”, în timp ce 7-8 sunt „pasivi”, iar orice lucru sub această valoare constituie un „detractor”.
6. Timp de răspuns maxim
Timpul necesar unei baze de date pentru a prelua informații și, în general, timpul necesar unei aplicații pentru a finaliza o solicitare pot cauza probleme. Pragul Doherty sugerează că un timp de vârf de peste 400 de milisecunde ar putea împiedica utilizatorii să se implice în software.
Tipuri de erori și bug-uri detectate prin testarea beta
Iată câteva dintre erorile pe care testarea beta în testarea software-ului poate ajuta la detectarea acestora:
1. Funcționare defectuoasă
O problemă majoră pe care testele beta o pot dezvălui este dacă una dintre caracteristici nu funcționează în nicio situație. Acest lucru ar putea implica contexte la care alți testeri nu se gândesc, ceea ce face ca echipele să folosească testarea beta pentru a găsi probleme în moduri noi.
2. Vulnerabilitatea securității
Testele beta pot scoate la iveală o serie de posibile defecte de securitate; acestea ar putea include chiar și un backdoor administrativ pe care utilizatorii îl pot accesa. Aceste verificări sunt extrem de importante pentru a ne asigura că aplicația este sigură și că va putea rezista la examinarea utilizatorilor.
3. Accident general
Orice număr de intrări ar putea duce la un accident, iar testele beta inspectează cât mai multe intrări realiste ale utilizatorului pentru a se asigura că nu există declanșatori de accidente. În cazul în care programul se blochează atunci când utilizatorul face o anumită acțiune, dezvoltatorii trebuie să rezolve acest lucru.
4. Incompatibilitatea dispozitivelor
Testele beta analizează o gamă mai largă de dispozitive decât alte etape de asigurare a calității, utilizând teste cross-browser pentru a realiza acest lucru. Aceste teste arată cât de bine se comportă aplicația pe diferite mașini, deoarece diferențele minore de arhitectură pot afecta semnificativ performanța programului.
5. Performanță lentă
Aceste verificări arată dacă există situații sau intrări care încetinesc dramatic programul, ceea ce duce la o întârziere semnificativă pentru utilizatorul final. Acest lucru ar putea avea un impact serios asupra modului în care utilizatorul se bucură de acest software, așa că este important să rectificăm acest lucru.
Exemple de teste beta
Iată trei exemple majore de testare beta:
1. Aplicația Android
Testarea beta a aplicației Android presupune rularea programului pe un dispozitiv adecvat – eventual mai multe pentru testarea compatibilității – și verificarea oricăror erori notabile. Deoarece aceste aplicații sunt foarte complexe, compania ar putea avea nevoie de până la 300 de testeri beta.
Multe aplicații anunță în mod deschis testele beta disponibile înainte și după lansare, ceea ce permite firmei să asigure o acoperire completă din mai multe perspective diferite. Aceste teste se pot concentra pe anumite funcții specifice ale acestei aplicații mobile și pe modul în care acestea interacționează între ele.
2. Joc video
Jocurile video sunt supuse unui proces de testare beta îndelungat din cauza complexității lor inerente; acest proces analizează fiecare aspect al jocului, de la motorul său la performanță și fidelitate grafică.
Acestea pot fi deschise exclusiv persoanelor care au precomandat jocul sau chiar oricăror jucători interesați, deși este necesară și testarea beta privată. În cazul jocurilor multiplayer, open betas oferă dezvoltatorilor posibilitatea de a-și verifica codul de rețea și de a vedea cât de bine se poate descurca cu un număr mare de jucători.
3. Site web
Un site web al unei companii – în special unul cu funcții de comerț electronic – necesită, de asemenea, teste beta amănunțite înainte ca firma să îl lanseze în public. Testatorii beta trebuie să examineze fiecare pagină pentru a se asigura că se afișează bine pe diferite dispozitive și că aplicațiile web incluse funcționează.
În cazul site-urilor de vânzare cu amănuntul, cei care testează ar putea încerca să finalizeze o achiziție și să vadă dacă aceasta trece prin sistem. De asemenea, testerii beta trebuie să verifice funcționalitatea site-ului pe toate browserele de internet populare.
Teste beta manuale sau automate?
Automatizarea poate spori eficiența oricărei strategii de testare, reducând drastic riscurile de eroare umană și, în același timp, lucrează într-un ritm mult mai rapid. Acest lucru sporește acoperirea și fiabilitatea generală a etapei de asigurare a calității proiectului – de obicei cu ajutorul unei aplicații terțe.
Este important ca echipele să investigheze toate platformele posibile care ar putea să le automatizezeze testele; fiecare dintre ele are caracteristici diferite care pot fi mai compatibile cu anumite tipuri de software. Cu toate acestea, această abordare este, în general, limitată în ceea ce privește elementul uman; majoritatea testelor beta se bazează pe perspectiva utilizatorului.
Există modalități prin care automatizarea poate evita aceste probleme; de exemplu, viziunea computerizată ajută software-ul de automatizare să privească problemele din punct de vedere uman. Hiperautomatizarea ar putea, de asemenea, să ajute echipele să își calibreze strategia de testare într-un mod care să aplice în mod inteligent automatizarea acolo unde este cazul, fără a o folosi în mod excesiv.
În ambele cazuri, abordarea echipei (și eventualul său succes) depinde de programul pe care îl implementează și de caracteristicile acestuia. Testatorii beta sunt în continuare necesari pentru acest proces, iar liderii de asigurare a calității trebuie să își auditeze strategia globală pentru a vedea care verificări ar beneficia de automatizare și care ar trebui să acorde prioritate testatorilor umani.
Cele mai bune practici pentru testarea beta
Iată câteva dintre cele mai bune practici pe care echipele de testare beta ar trebui să le implementeze:
1. Luați în considerare clientul
Experiența clientului se află în centrul fiecărui test beta, iar verificările instituite de această echipă trebuie să reflecte acest lucru, pe cât posibil. De exemplu, testerii ar trebui să examineze interfața și să vadă cât de intuitivă ar fi aceasta pentru utilizatorii experimentați din acel sector.
2. Verificați în afara publicului țintă
Niciun produs sau aplicație nu are doar utilizatori din publicul său țintă, iar aceasta ar putea fi prima dată când cineva folosește un program de acest tip. De exemplu, testerii beta ar putea aborda un joc video ca și cum nu ar fi jucat niciodată unul, pentru a se asigura că este ușor de utilizat.
3. Gamă diversificată de testere
În mod similar, este important să verificați programele cu testeri din mai multe medii, deoarece acest lucru permite echipei să obțină o imagine completă a modului în care vor răspunde clienții. De asemenea, diferențele de experiență ar putea face ca testatorii beta să examineze software-ul în moduri diferite.
4. Încurajați comunicarea constantă
Între testeri și dezvoltatori ar putea să apară un siloz de informații – mai ales dacă primii sunt din afara companiei. Acest lucru înseamnă că liderii de asigurare a calității trebuie să faciliteze comunicarea între aceste două echipe pentru a se asigura că dezvoltatorii primesc informațiile de care au nevoie pentru a face corecturi de erori.
5. Alegeți cu atenție strategia de testare
Unele produse beneficiază mai mult de o versiune beta deschisă, care generează un feedback extins într-un timp scurt, dar există multe aplicații care necesită o testare privată. Echipele trebuie să examineze acest software și să determine care abordare ar fi cea mai bună.
6. Oferiți stimulente
Testatorii beta neplătiți au nevoie de un anumit tip de recompensă pentru serviciile lor – iar accesul timpuriu la program ar putea să nu fie adecvat. Aceștia pot fi menționați în creditele software-ului sau pot primi o altă formă de cadou care să îi încurajeze să facă o treabă cât mai bună.
De ce aveți nevoie pentru a începe testarea Beta?
Există câteva condiții prealabile importante înainte de a începe testarea beta, printre care:
1. Strategie de testare cuprinzătoare
Deși testarea beta este relativ liberă, mai ales în cazul unei versiuni beta deschise, un plan robust este de obicei necesar pentru a vă asigura că fiecare componentă primește suficientă atenție din partea tesatorilor. Echipa de asigurare a calității ar trebui să știe de ce are nevoie proiectul, cum ar fi verificările beta specifice pe care intenționează să le efectueze.
De exemplu, dacă programul are componente care necesită mai multă atenție, strategia echipei trebuie să țină cont de acest lucru.
2. Testeri motivați
De asemenea, echipa are nevoie de testeri care să fie suficient de motivați pentru a ajuta la procesul beta. În funcție de verificările specifice, compania ar putea beneficia de testeri care sunt foarte pricepuți în domeniul asigurării calității și care pot evalua cu exactitate modul în care acțiunile lor afectează această aplicație.
Șefii de echipă trebuie să aibă încredere în alegerea testerilor, inclusiv dacă aceștia sunt capabili să reflecte întregul spectru de audiență a produsului.
3. Testarea beta a software-ului
Instrumentele de testare, inclusiv cele cu funcționalitate de automatizare, își au locul în aproape orice plan de asigurare a calității; chiar și în testele beta, care se bazează de obicei pe perspective umane. Acest lucru poate ajuta echipa să implementeze automatizarea proceselor robotice – aceasta utilizează roboți software pentru a îndeplini diverse sarcini de testare fără ajutorul unui tester beta uman. Programul pe care îl folosesc depinde de nevoile specifice de testare ale proiectului curent.
4. Programul beta
Deoarece testarea beta începe după ce echipa a finalizat testarea alfa, va trebui să lucreze cu cel mai recent program; acesta ar trebui să fie aproape complet din punct de vedere al funcțiilor. Această aplicație ar trebui să fie complet separată pentru a se asigura că poate rezista la numeroasele moduri în care un tester beta ar putea să o strice fără a afecta software-ul real. În multe cazuri, programul beta va avea puține probleme datorită testelor alfa cuprinzătoare.
7 greșeli și capcane în implementarea testelor beta
Cu orice strategie de testare, există o mulțime de erori pe care le pot face testerii. Iată șapte greșeli pe care trebuie să le evite cei care fac teste beta:
1. Program inflexibil
Întârzierile sunt frecvente în orice proiect software, iar echipa de testare trebuie să țină cont de acest lucru în fiecare etapă. Testarea beta are loc aproape de lansare, astfel încât poate avea de suferit dacă există modificări în calendarul produsului. În fața acestor întârzieri, testerii ar putea întâmpina dificultăți în a-și finaliza verificările.
2. Testeri nemotivați
Testele beta deschise, în special, ar putea întâmpina dificultăți în a încuraja persoanele care le testează să raporteze erorile pe care le găsesc – în unele cazuri, acestea ar putea considera că este vorba de o testare gratuită a software-ului. Echipa trebuie să ofere stimulente care să promoveze comunicarea și raportarea cuprinzătoare, altfel este posibil ca testerii să nu semnaleze nicio problemă.
3. Reprezentarea limitată a publicului
Deoarece testele beta simulează, în general, experiența utilizatorului, este util ca testerii să reflecte aproximativ publicul țintă al aplicației. În acest scop, ar putea fi important să se informeze testerii beta cu privire la persoanele care vor utiliza produsul; cu toate că alte perspective pot contribui la asigurarea faptului că software-ul este ușor de utilizat.
4. Dispozitive limitate
Testarea între browsere și explorarea unei serii de dispozitive este esențială pentru a ne asigura că aplicația poate fi utilizată de cât mai multe persoane. Acest lucru este mai important în timpul etapei de testare beta; echipa trebuie să se asigure că verificările reprezintă întotdeauna o gamă largă de dispozitive potențiale.
5. Nu sunt suficienți testeri
Numărul necesar de testeri beta variază în funcție de proiect, dar o estimare greșită a acestui număr poate cauza probleme serioase. De exemplu, un număr prea mare de testeri ar putea fi o sursă serioasă de resurse, inclusiv de bani.
În mod alternativ, un număr insuficient de testeri poate avea dificultăți în asigurarea unei acoperiri puternice a testelor pentru fiecare componentă a aplicației.
6. Nu există un plan de testare
Etapa de testare beta rareori reușește atunci când cei care testează pur și simplu utilizează software-ul și oferă un feedback vag. Echipa de asigurare a calității trebuie să elaboreze planuri cuprinzătoare care să detalieze componentele și verificările specifice.
În cazul unei versiuni beta deschise, testerii trebuie să aibă o modalitate clară de a raporta orice problemă pe care o întâlnesc.
7. Instrument de testare ineficient
Echipele de testare nu pot implementa pur și simplu primul instrument de testare sau cel mai ieftin pe care îl găsesc. În schimb, ar trebui să caute o opțiune care să corespundă proiectului lor și nevoilor precise ale acestuia. Acordarea acestui timp ar putea evita probleme serioase de testare pe termen lung, permițându-le în același timp tesatorilor să utilizeze mai bine caracteristicile unui instrument de testare.
5 Cele mai bune instrumente de testare beta
Iată care sunt cele mai eficiente cinci instrumente software de testare beta plătite sau gratuite:
1. Edițiile ZAPTEST FREE & ENTERPRISE
ZAPTEST oferă atât instrumente de testare beta gratuite, cât și cu plată, care ajută companiile în toată etapa de asigurare a calității, indiferent de buget.
ZAPTEST oferă o automatizare amănunțită a testelor pe o gamă de browsere, dispozitive, aplicații și platforme diferite, permițând testatorilor beta să își verifice programele la un nivel mai profund. În timp ce versiunea gratuită are o mulțime de caracteristici utile, versiunea Enterprise include un expert ZAP dedicat care lucrează alături de echipa clientului, funcționalitate RPA de ultimă generație fără costuri suplimentare și un număr nelimitat de licențe.
2. Instabug
Instabug îi ajută pe beta testeri să verifice o serie de aplicații mobile pe toate sistemele de operare majore, oferind în acest proces o analiză completă a accidentelor și înregistrări ale datelor introduse de utilizatori. Acest instrument plătit facilitează testatorilor trimiterea rapoartelor de eroare pe măsură ce verifică programul.
Cu toate acestea, utilizatorii raportează că platforma este relativ scumpă și că acest software are o funcționalitate limitată pentru aplicațiile web și alte tipuri de programe, ceea ce îl face util doar în anumite contexte.
3. BrowserStack
BrowserStack poate simula peste 3.000 de dispozitive atât pentru testarea alfa, cât și pentru testarea beta, asigurând un proces de testare complet complementar. Platforma include, de asemenea, funcții detaliate de înregistrare care permit tesatorilor să identifice cauza principală a problemelor și să le comunice dezvoltatorilor cât mai curând posibil.
Această soluție este cea mai eficientă în cazul aplicațiilor web sau mobile și are utilizări limitate pentru alte software-uri – poate fi, de asemenea, o platformă dificil de învățat pentru testerii începători.
4. TestFairy
TestFairy este specializat în aplicații mobile, cu un accent deosebit pe testarea beta pe Android și este capabil să înregistreze acțiunile testerilor (inclusiv intrările lor specifice) pentru a face mult mai ușoară reproducerea descoperirilor lor. Toți cei implicați în dezvoltare pot viziona videoclipurile rezultate și le pot folosi pentru a se informa cu privire la îmbunătățirile lor.
Cu toate acestea, prețul și numărul limitat de dispozitive compatibile reprezintă din nou posibile probleme la care utilizatorii trebuie să fie atenți atunci când aleg un instrument de testare.
5. TestFlight
TestFlight este un program Apple special conceput pentru testarea beta a aplicațiilor iOS. Acest lucru îl face deosebit de limitat pentru alte programe, inclusiv pentru diferite tipuri de aplicații mobile.
TestFlight permite dezvoltatorilor de aplicații să distribuie cu ușurință noi versiuni ale programului către testeri și se mândrește cu un proces de configurare ușor. Deși această platformă este destul de utilă pentru dezvoltatorii de aplicații iOS, chiar și în acest context, ea nu poate susține decât iOS 8 și mai departe.
Lista de verificare a testelor beta, sfaturi și trucuri
Iată câteva sfaturi suplimentare pentru a profita la maximum de testele beta în testarea software:
1. Facilitați documentația
Cu cât este mai simplu pentru beta testeri (de toate tipurile) să raporteze problemele pe care le întâmpină, cu atât mai precis și mai eficient este procesul de testare în ansamblu. Este important ca echipa de testare să perfecționeze canalele obișnuite de raportare a feedback-ului pentru a face aceste verificări mai ușoare.
2. Continuarea iterației pe testele beta
Fiecare test beta pe care îl întreprinde o companie ar trebui să informeze asupra modului în care se perfecționează viitoarele verificări pentru a se adapta la proiectele lor obișnuite. Aceste experiențe îmbunătățesc procesul de testare beta și garantează că programele sunt întotdeauna examinate în moduri care se potrivesc companiei și cerințelor sale unice.
3. Utilizați automatizarea cu moderație
Deși tactici precum automatizarea robotică a proceselor pot avea un impact pozitiv semnificativ asupra testelor beta ale echipei, aceasta trebuie să le implementeze cu înțelepciune. Automatizarea fiecărei verificări poate limita acuratețea acestora, mai ales că multe teste beta se bazează pe experiența specifică a utilizatorilor finali umani.
4. Obligați-i pe testeri să semneze un NDA
Testatorii beta privați ar putea avea în față programe sensibile și este esențial ca organizațiile și dezvoltatorii să își protejeze interesele. Din acest motiv, compania ar putea să-i oblige pe testeri să semneze un acord de confidențialitate pentru a nu divulga informații secrete despre program.
5. Sprijinirea tesatorilor beta
Compania și personalul său intern de asigurare a calității ar trebui să fie disponibili pentru a ajuta în etapa de testare beta – acest sprijin poate fi de neprețuit. De exemplu, cei care testează ar putea avea nevoie de ajutor pentru a opera programul sau ar putea dori să pună întrebări generale despre aplicație.
6. Încurajați libertatea testerilor
Cu toate că acest sprijin este uneori vital pentru a garanta o testare beta completă, este esențial ca firma să îi lase pe testeri să efectueze verificările în ritmul lor propriu. Testerul ar trebui să fie capabil să ofere un feedback sincer; acest lucru este posibil numai în condițiile unei libertăți depline a utilizatorului.
Concluzie
Testarea beta este necesară pentru aproape orice proiect software datorită capacității sale de a ține cont de utilizatori și de experiențele unice ale acestora cu software-ul. Companiile ar putea alege să integreze automatizarea în planurile lor de testare beta, dar trebuie să ia în considerare perspectiva umană în fiecare etapă. Particularitățile strategiei unei firme depind de proiect și de abordarea care se potrivește cel mai bine cerințelor acestuia, inclusiv de nivelul de calificare al fiecărui tester.
Indiferent de bugetul actual al echipei de testare, ZAPTEST Free sau Enterprise poate facilita verificări beta intuitive pe o gamă largă de dispozitive, asigurând standarde ridicate pe tot parcursul procesului de asigurare a calității.
